Instalarea Programelor Pornind De La Codul Sursă Partea a II-a
Procurarea codului sursă
Procurarea codului sursă
Codul sursă al programului se poate procura din mai multe locuri, fie de pe Internet fie îl concepem singuri. În exemplul următor vom folosi codul sursă al unui program de grafica aplicată pentru lecțiile de geometrie. L-am ales pentru că este un program simplu și are puține dependențe.
Programul poate fi găsit aici: http://www.ofset.org/drgeo/
Vom descărca arhiva care conține codul sursă pe desktop ca în figura 1.
figura1.
În figura1. se poate observa arhiva în format tar.gz. Vom dezarhiva fișierul efectuând clic dreapta pe fișier și alegând, din meniul contextual care apare, opțiunea „Extract here”. După extragerea conținutului arhivei vom obține un director care are același nume cu arhiva dar nu poartă extensia tar.gz . Așa cum se poate observa în figurile 2 și 3.
figura2.
figura3.
Aceste operații pot fi evident făcute și în terminal. Voi explica acest lucru doar o singură dată pentru a se putea face ușor analogia între modul de lucru în terminal și modul de lucru în interfața grafică. Deschidem un Terminal din meniul principal Applications->Accessories->Terminal. Acesta se va deschide în directorul personal al utilizatorului și pentru a ajunge în directorul Desktop trebuie să rulăm comanda:
cd ~/Desktop
Putem face acest lucru, grație pachetului nautilus-open-terminal, cu un clic dreapta pe desktop, iar din meniul contextual alegem opțiunea „Open In Terminal”.
După ce am ajuns în acest director trebuie să dezarhivăm pachetul pe care l-am descărcat de pe Internet. Realizăm acest lucru cu ajutorul comenzii:
tar -xzvf drgeo-1.1.0.tar.gz
OBSERVAȚII:
figura4.
Prima dată se începe cu fișierul Readme. Aici se găsesc, de regulă, informații generale legate de program precum si unde se găsesc informațiile legate de compilarea programului.
Un astfel de fișier arată precum cel din figura4.
De aici am aflat că nu avem nevoie de alte programe suplimentare și citim fișierul INSTALL, de unde aflăm unde se va instala programul și cum se compilează. Astfel pentru a compila programul folosim comenzile ./configure și make rulate din directorul care conține codul sursă. Pentru a deschide un terminal în directorul prezentat în figura3 efectuăm dublu clic pe acesta iar in fereastra principală a navigatorului Nautilus efectuăm clic dreapta într-un spațiu liber și din meniul contextual alegem opțiunea „Open In Terminal”.
Comanda ./configure va face toate legăturile cu programele și bibliotecile din sistemul nostru, necesare compilării și apoi rulării programului instalat. Comanda ./configure va căuta toate programele de care are nevoie procesul de compilare și în urma rulării ei se va crea fișierul Makefile, în baza căruia se va rula comanda make. În timpul rulării comenzii ./configure se vor afișa mesaje, din acestea aflăm dacă avem toate dependențele instalate sau dacă sunt alte erori. Comanda se execută din directorul care conține codul sursă.
Comanda make va realiza compilarea propriuzisă a codului sursă și va crea un fișier executabil care, funcție de caz, uneori poate fi rulat fără a mai fi instalat global pentru tot sistemul si toți utilizatorii. Comanda make se rulează din directorul care conține codul sursă.
Pentru a instala programul compilat în sistem, din fișierul INSTALL ni se sugerează să rulăm comanda make install cu drepturi administrative (adică sudo make install). Comanda se rulează din directorul care conține codul sursă. Deși este metoda clasică și recomandată, nu vom folosi această metodă. Motivul pentru care nu vom folosi această metodă este acela că ne va fi foarte greu să dezinstalăm programul după ce l-am instalat, atunci când nu-l mai dorim, pentru că pentru dezinstalare trebuie să rulăm comanda sudo make uninstall în directorul care conține codul sursă. Aceasta înseamnă că pentru a putea dezinstala programul trebuie să păstrăm nealterat directorul cu codul sursă în care am făcut compilarea pachetului. Vom opta pentru varianta creării unui pachet în format .deb specific distribuției Ubuntu, pe care îl putem instala și dezinstala după dorință și mult mai ușor.
În urma operațiilor anterioare avem deschise două ferestre: una a managerului de fișiere Nautilus și una a terminalului, așa cum se poate observa în figura5.
figura5.
OBSERVAȚIE: codurile sursă conțin programele propuse de un anumit autor. Acestea sunt scrise în diverse limbaje de programare. Pentru a putea fi rulate într-un calculator, aceste programe trebuie „traduse” în limbajul calculatorului respectiv. Pentru a putea face acest lucru avem nevoie de toate programele de care depinde programul de compilat dar și de codul sursă al acestora. Codurile sursă ale programelor dependente se recunosc ușor în Ubuntu pentru că au același nume cu ele dar au extensia dev.
După ce am ajuns în acest punct putem trece la compilarea codului sursă:
Instalarea Programelor pornind de la codul sursă partea a III-a
Programul poate fi găsit aici: http://www.ofset.org/drgeo/
Vom descărca arhiva care conține codul sursă pe desktop ca în figura 1.
figura1.În figura1. se poate observa arhiva în format tar.gz. Vom dezarhiva fișierul efectuând clic dreapta pe fișier și alegând, din meniul contextual care apare, opțiunea „Extract here”. După extragerea conținutului arhivei vom obține un director care are același nume cu arhiva dar nu poartă extensia tar.gz . Așa cum se poate observa în figurile 2 și 3.
figura2.
figura3.
Aceste operații pot fi evident făcute și în terminal. Voi explica acest lucru doar o singură dată pentru a se putea face ușor analogia între modul de lucru în terminal și modul de lucru în interfața grafică. Deschidem un Terminal din meniul principal Applications->Accessories->Terminal. Acesta se va deschide în directorul personal al utilizatorului și pentru a ajunge în directorul Desktop trebuie să rulăm comanda:
cd ~/Desktop
Putem face acest lucru, grație pachetului nautilus-open-terminal, cu un clic dreapta pe desktop, iar din meniul contextual alegem opțiunea „Open In Terminal”.
După ce am ajuns în acest director trebuie să dezarhivăm pachetul pe care l-am descărcat de pe Internet. Realizăm acest lucru cu ajutorul comenzii:
tar -xzvf drgeo-1.1.0.tar.gz
OBSERVAȚII:
- evident în loc de drgeo-1.1.0.tar.gz putem avea alt nume dacă folosim altă arhivă cu un alt cod sursă
- dacă arhiva este de alt tip, vom folosi evident alt program de dezarhivare (de exemplu vom folosi comanda unzip pentru a dezrhiva conținutul unei arhive în format .zip ) sau alte argumente pentru comanda tar, dacă de exemplu avem o arhivă în format bzip2 (.tar.bz2).
- comanda este rulată în directorul care conține arhiva asupra căreia se dorește să se lucreze.
figura4.
Prima dată se începe cu fișierul Readme. Aici se găsesc, de regulă, informații generale legate de program precum si unde se găsesc informațiile legate de compilarea programului.
Un astfel de fișier arată precum cel din figura4.
De aici am aflat că nu avem nevoie de alte programe suplimentare și citim fișierul INSTALL, de unde aflăm unde se va instala programul și cum se compilează. Astfel pentru a compila programul folosim comenzile ./configure și make rulate din directorul care conține codul sursă. Pentru a deschide un terminal în directorul prezentat în figura3 efectuăm dublu clic pe acesta iar in fereastra principală a navigatorului Nautilus efectuăm clic dreapta într-un spațiu liber și din meniul contextual alegem opțiunea „Open In Terminal”.
Comanda ./configure va face toate legăturile cu programele și bibliotecile din sistemul nostru, necesare compilării și apoi rulării programului instalat. Comanda ./configure va căuta toate programele de care are nevoie procesul de compilare și în urma rulării ei se va crea fișierul Makefile, în baza căruia se va rula comanda make. În timpul rulării comenzii ./configure se vor afișa mesaje, din acestea aflăm dacă avem toate dependențele instalate sau dacă sunt alte erori. Comanda se execută din directorul care conține codul sursă.
Comanda make va realiza compilarea propriuzisă a codului sursă și va crea un fișier executabil care, funcție de caz, uneori poate fi rulat fără a mai fi instalat global pentru tot sistemul si toți utilizatorii. Comanda make se rulează din directorul care conține codul sursă.
Pentru a instala programul compilat în sistem, din fișierul INSTALL ni se sugerează să rulăm comanda make install cu drepturi administrative (adică sudo make install). Comanda se rulează din directorul care conține codul sursă. Deși este metoda clasică și recomandată, nu vom folosi această metodă. Motivul pentru care nu vom folosi această metodă este acela că ne va fi foarte greu să dezinstalăm programul după ce l-am instalat, atunci când nu-l mai dorim, pentru că pentru dezinstalare trebuie să rulăm comanda sudo make uninstall în directorul care conține codul sursă. Aceasta înseamnă că pentru a putea dezinstala programul trebuie să păstrăm nealterat directorul cu codul sursă în care am făcut compilarea pachetului. Vom opta pentru varianta creării unui pachet în format .deb specific distribuției Ubuntu, pe care îl putem instala și dezinstala după dorință și mult mai ușor.
În urma operațiilor anterioare avem deschise două ferestre: una a managerului de fișiere Nautilus și una a terminalului, așa cum se poate observa în figura5.
figura5.
OBSERVAȚIE: codurile sursă conțin programele propuse de un anumit autor. Acestea sunt scrise în diverse limbaje de programare. Pentru a putea fi rulate într-un calculator, aceste programe trebuie „traduse” în limbajul calculatorului respectiv. Pentru a putea face acest lucru avem nevoie de toate programele de care depinde programul de compilat dar și de codul sursă al acestora. Codurile sursă ale programelor dependente se recunosc ușor în Ubuntu pentru că au același nume cu ele dar au extensia dev.
După ce am ajuns în acest punct putem trece la compilarea codului sursă:
Instalarea Programelor pornind de la codul sursă partea a III-a
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu